La aproape fiecare punct de cotitură istorică din ultimul secol și jumătate, democrația liberală a fost declarată pe moarte. Acesta a fost cazul în anii 1930, când s-au răspândit regimuri fasciste presupus „eficiente”, și la sfârșitul secolului XX, când capitalismul de stat a contribuit la succesul celor „patru tigri asiatici” (Hong Kong, Coreea de Sud, Singapore și Taiwan) și apoi, cel mai remarcabil, al Chinei. Același lucru se poate spune astăzi despre ascensiunea liderilor autoritari care par să fie capabili să ia decizii rapide și să acționeze decisiv, dacă nu să planifice pe termen lung.