Orașul Cahul, situat în sud-vestul Republicii Moldova, la granița cu România, este un veritabil centru regional care îmbină trecutul istoric bogat cu aspirațiile moderne ale unei localități europene. La data de 2 iulie 2025, Cahul sărbătorește 523 de ani de la prima sa atestare documentară, moment ce oferă prilejul unei retrospective ample asupra devenirii sale. Primele urme de locuire umană Conform cercetărilor arheologice, teritoriul actualului oraș Cahul a fost locuit încă din mileniul al II-lea î.e.n., mai exact din epoca bronzului (sec. XV-XIII î.e.n.). Au fost identificate vetre de sate, fragmente ceramice și urme de case arse. În perioada romană (sec. II-IV e.n.) a existat o așezare semnificativă, distrusă însă în anul 376 în timpul invaziei hunilor. În preajma orașului au fost identificate patru movile funerare, lăsate de triburi migratoare. Toate aceste dovezi arată o continuitate a locuirii și o importanță strategică a zonei încă din cele mai vechi timpuri. Atestarea documentară și denumirile istorice Cea mai veche mențiune scrisă a localității apare într-un hrisov emis de Ștefan cel Mare la 2 iulie 1502, sub denumirea Șcheia. În document se menționează vânzarea unei părți de moșie, inclusiv satul Șcheia, către domnia Moldovei. Mai târziu, localitatea a fost cunoscută sub numele Frumoasa (Formoza, în latină), denumire care apare și pe harta întocmită de Dimitrie Cantemir în 1716. Denumirea actuală, Cahul, a fost stabilită în 1835 printr-un decret al țarului Nicolai I, în cinstea bătăliei de la lacul Cahul (1770), în care armata rusă a învins forțele otomane. Cahul în componența Moldovei și a României Pe parcursul istoriei, orașul Cahul a cunoscut multiple schimbări de apartenență statală: Moldova medievală, Imperiul Rus (1812–1856), Principatul Moldovei (1856–1859), România (1859–1878), din nou Imperiul Rus (1878–1917), Republica Democratică Moldovenească (1917–1918), România (1918–1940), URSS (1940–1941), România (1941–1944), URSS (1944–1991), iar din 1991, face parte din Republica Moldova. În perioada românească interbelică, Cahul s-a dezvoltat considerabil, devenind reședință de județ. În oraș funcționau spitale, dispensare, școli, tipografii, o bibliotecă și diverse instituții de cultură. În 1857, aici a lucrat ca judecător renumitul savant și scriitor Bogdan Petriceicu Hasdeu, care avea să-și exprime ulterior admirația față de locuitorii acestui ținut. Modernizarea în epoca țaristă și sovietică În anii 1840-1845, orașul a început să capete trăsături urbane. Populația a ajuns la peste 6.000 de locuitori. Exista o școală lancasteriană, ateliere de olărit, mori de vânt, fabrici de cărămidă și o biserică monumentală: Catedrala „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (1850). După 1940, în perioada sovietică, Cahul a devenit un important centru industrial și agricol al RSS Moldovenești. Aici funcționau fabrici de conserve, de brânzeturi, bere, combinat de pâine, uzine de materiale de construcții și întreprinderi textile. Sistemul educațional a fost extins: școli, licee, școli tehnice, școală pedagogică și de medicină. În 1980, orașul a fost declarat oficial stațiune balneară datorită resurselor naturale deosebite: nămoluri terapeutice și ape minerale. Sanatoriul „Nufărul Alb”, deschis în 1986, este și astăzi unul dintre simbolurile orașului. Demografie și diversitate etnică Cahul este un oraș multicultural. La recensământul din 2014, populația era formată din moldoveni/români (60,5%), ruși (10,7%), ucraineni (10,2%), bulgari (5%), găgăuzi (2,1%), romi și alte etnii. Această diversitate etnică și confesională (majoritar ortodoxă, dar cu prezență baptistă, adventistă, evreiască etc.) a contribuit la identitatea deschisă și tolerantă a orașului. Dezvoltare economică și educațională Astăzi, orașul dispune de o economie mixtă. Sunt înregistrați circa 3.800 agenți economici, majoritatea activând în comerț, dar și în industrie și agricultură. Principalele ramuri industriale sunt alimentară (vinuri, lactate, panificație), ușoară (confecții, tricotaje), materiale de construcții. Cahul are o rețea educațională solidă, cu 8 grădinițe, 10 instituții de învățământ general, colegii și universități. Din 1999 funcționează Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, care oferă studii superioare în mai multe domenii și găzduiește o extensiune a Universității „Dunărea de Jos” din Galați. Identitate culturală și deschidere internațională Orașul este gazda unor festivaluri de tradiție: „Nufărul Alb”, „Cântecele tinereții noastre”, „Bobocelul”, „Florile Dalbe”, dar și „Faces of Friends”, ce aduce vedete internaționale. Cahul este înfrățit cu orașe din România, Franța, Italia, Japonia, Ucraina, Lituania și Portugalia. Cultura, tradiția, educația, turismul balnear și spiritul european definesc Cahulul contemporan. Orașul continuă să se dezvolte, păstrându-și identitatea istorică și deschizându-se spre viitor. La 523 de ani de la atestare, Cahul nu este doar o localitate geografică, ci o poveste vie, plină de simboluri, valori și realizări.